Bine aţi venit pe blogul Tineretului Conservator, Sector 3

Partidul Conservator - o foarte sumara istorie a ideilor

Scurta istorie a Partidului Conservator se impleteste cu istoria evolutiei ideilor fondatoare care conditioneaza si justifica intemeierea sa, ele insele strâns interconditionate de evolutia societatii românesti postdecembriste.
In 1992 lua nastere Partidul Umanist din România, precursorul actualului Partid Conservator. Vremurile erau de teribila confuzie politica, dar si doctrinara. Nemultumirea fata de trecut era omniprezenta, dar in esenta unii considerau ca trecutul a esuat din cauza ca ideologia sa de baza - comunismul - era structural gresita, in timp ce altii credeau ca structurile comuniste erau principial corecte, dar fusesera prost gestionate in ultima parte a perioadei ceausiste. Disputa ideologica era profund poluata de consideratii politice si chiar politicianiste, oamenii trecând cu usurinta de la un punct de vedere de principiu la celalalt in functie de perspectivele de succes politic ale formatiunilor care intrupau respectivele idei. Mai mult o faceau determinati de interesul de a evita ca propriul lor trecut sa le devina un handicap politic, sau de speranta ca a "prinde" un curent politic ascendent le va asigura o cariera profitabila.
Imaturitatea gândirii politico-doctrinare de la noi, precum si puternicul bruiaj introdus de aceste interese politicianiste, nu permiteau asadar, in primii ani de dupa revolutie, acestei gândiri sa depaseasca stadiul primar si primitiv al dihotomiei de mai sus intre cei etichetati drept "comunisti" si cei autoetichetati drept "anticomunisti". Ma numaram pe atunci printre putinii care aveau o experienta directa si a economiei socialiste, si a celei capitaliste. Nu eram singurul român care pornea in postrevolutie cu avantajul din start al experientei capitaliste. Spre deosebire de altii, insa eu mi-am pus intrebari asupra naturii profunde a celor doua sisteme - socialist si capitalist. Intr-o perioada in care interesul politic imediat iti cerea sa te afiliezi la unul sau celalalt dintre curente, iar "piata" ideilor nu-ti oferea decât doua alternative, am cautat o a treia.
Asa a luat nastere Partidul Umanist din România, partid creditat la inceput cu mici sanse de succes - si pe buna dreptate, intrucât nu avea afinitati doctrinare cu nici unul din polii puternici existenti. Ideea de baza a doctrinei umaniste era pe atunci ca nemultumirea fata de esecul comunismului, justificata, risca sa arunce societatea româneasca in bratele unei solutii contrare, dar la fel de nedreapta si provocatoare de suferinta umana. Idee care, din perspectiva timpului, s-a confirmat pe deplin: stim acum ca punctul de vedere "anticomunist" a prevalat in România, ca in 15 ani de la revolutie capitalismul s-a instalat pe deplin, dar ca el nu s-a bazat de multe ori pe valoarea antreprenoriala a capitalistilor, ci pe capacitatea de preluare din bunul public.
Iata de ce doctrina umanista a pus de la inceput accentul pe valoarea umana, rejectând consideratiile politice si doctrinare de tipul "stânga-dreapta". De fapt, chiar daca din ratiuni pragmatice Partidul Umanist si succesorul sau, Partidul Conservator, au trebuit sa-si defineasca o pozitie in esichierul politic - si aceasta a fost intotdeauna in jurul centrului politic, cu o preponderenta catre dreapta - in plan teoretic textele doctrinare au situat partidul "dincolo de stânga si dreapta". Conceptia lor iese din liniaritatea unidimensionista impusa de bipolaritatea stânga-dreapta si defineste "planul valorii" - reprezentarea dimensionala bazata pe axa traditionala stânga-dreapta suplimentata cu axa axiologica sau axa valorii. Aceasta reprezentare bidimensionala permite vizualizarea clara a contradictiei de baza care a initiat doctrina umanista; stânga in sine, preponderenta colectivismului in sine, poate aduce raul, tot asa cum dreapta in sine, preponderenta individualismului in sine poate aduce raul. Solutiile sociale bune nu trebuie cautate la stânga sau la dreapta pe axa bipolaritatii, ci cât mai sus pe axa valorii.

O data cu infiintarea PUR. doctrina umanista capata dezvoltare si o vizbiliate sporita. Aceasta in conditiile in care evolutiile societatii românesti confirma necesitatea celei de-a treia cai: intoarcerea la comunism. In mod evident, e si imposibila, si inoportuna, dar capitalismul in nastere aduce coruptie si jaf in proprietatea publica. Devine din ce in ce mai clar ca insusi mecanismul crearii capitalismului la noi nu este axiodependent, ci cleptodependent. Extrapolând teoriile clasice, am stabilit cei trei vectori ai dezvoltarii economice, implicit sociale - munca, initiativa si capitalul - si am definit cele trei categorii de capitalism:

- Capitalismul de crestere, in care initiativa individuala creatoare este predominanta fata de capital.
- Capitalismul de mentinere, in care capitalul e predominant fata de initiativa.
- Capitalismul de preluare, care vizeaza nu creatia, ci redistributia, si la care initiativa frauduloasa e predominanta si fata de capital, si fata de initiativa creatoare.

Evolutiile sociale confirma faptul ca la noi capitalismul in formare se manifesta cu preponderenta in forma sa de preluare, in raport cu forma sa de crestere. Partidul Umanist se identifica drept purtator de cuvânt al clasei de mijloc si in special al componentei ei antreprenoriale - micul si mijlociul intreprinzator, motorul capitalismului de crestere - si pe aceasta baza electorala partidul inregistreaza primele sale succese.
Intrând in analiza mecanismelor definitorii ale determinismului social, doctrina umanista se apleaca cu atentie asupra esentei competitiei, in aceasta perioada, de altfel, au aparut primele prelegeri de Competitie si Competitivitate la ASE Bucuresti si s-au publicat trei volume pe aceasta tema. Apar in doctrina umanista notiuni noi precum autoconsumul competitiei, adica disparitia competitiei prin disparitia competitorilor in cazul unei competitii exacerbate si de lunga durata. Ori notiuni noi care depasesc cadrul strict economic intrând in cel socio-economic, precum competitia armonica, competitia disarmonica, competitia distorsionata, competitia iresponsabila. Concluzia: interesul uman per ansamblu, adica interesul individual armonizat cu cel colectiv, este cel mai bine servit in conditiile unui mediu concurential de concurenta loiala. Din pacate, capitalismul conduce logic catre hipercompetitie, adica forma exacerbata a competitiei care are ca efect autoconsumul competitiei, iar socialismul conduce catre infracompetitie, adica forma atenuata cu efect de disparitie a acesteia. De aceea, solutia nu este un compromis intre capitalism si socialism, ci un tip radical nou de societate, bazat pe identificarea si utilizarea cât mai larga - in mod ideal, integrata - a valorii umane. Un asemenea tip de societate va favoriza initiativa particulara mai mult chiar decât o face capitalismul si va asigura protectia categoriilor defavorizate mai mult chiar, si cu resurse mai mari, decât o face socialismul. Abordarea sistemica a teoriei sociale arata ca in conditiile balansului intre socialism si capitalism societatea se afla la limita de stabilitate, pe când in conditiile aplicarii doctrinei noastre aceasta ar intregistra mici oscilatii in jurul unui punct optim de functionare.
Pornind de la consideratii precum aceea ca istoria speciei umane este determinata de lupta intre doua tendinte fundamentale, individualismul si colectivismul, ori ca la originea bunei gestiuni economice sta concurenta loiala si nu forma de propritate, Partidul Umanist isi subliniaza echidistanta fata de doctrinele consacrate adaugându-si, in 2003, in titulatura atributul de social-Iiberal. In acelasi timp, in plan teoretic apar preocupari privind mecanismele de reprezentare politica, natura lor, esenta lor, perspectivele lor. Se arata de pilda ca mecanismele democratice actuale, desi cele mai bune existente la data zilei si singurele acceptabile in raport cu experienta de pâna acum a omenirii, inca prezinta imperfectiuni, in principal acesta se refera la posibilitatea falsificarii, de catre reprezentantii democratic alesi, a mandatului primit si la erori in evaluarea vointei populare prin ignorarea intensitatii intentiilor de vot ale alegatorilor. Falsificarea mandatului popular poate surveni in mod subiectiv, prin reaua credinta a reprezentantilor poporului, sau poate surveni in mod obiectiv, prin evenimente survenite ulterior momentului electoral si a caror gestiune mandatul popular nu le acopera. Iar slaba intensitate a intentiilor de vot explica, pe de o parte, absenteismul masiv din democratiile contemporane, si pe de alta parte inapetenta populatiei de a sustine reformele propriilor alesi, mai ales când aceste reforme sunt dureroase pe termen scurt. Formulele novatoare propuse de noi merg pâna la cea revolutionara a revenirii de la democratia indirecta, prin reprezentanti, la cea directa, pe care tehnologia actuala ne-ar permite-o. Printre formele acestei democratii directe: votul electronic direct - adica participarea intregului corp electoral, prin IT, la deciziile curente dintre alegeri, cum ar ti motiunile de cenzura. Ori votul ponderat - adica prin divizarea optiunilor la dispozitia votantului intre mai multe variante de expresie politica posibile. Ori votul electronic continuu - adica posibilitatea exprimarii in orice moment a votului direct, prin IT, de catre orice alegator, si aparitia de efecte politice in momentul când basculeaza majoritatea pentru o anumita optiune.
Desigur ca aceste formule vizeaza un viitor care nu e imediat si sunt dependente si de dezvoltarea din IT, mai ales sub raportul garantiei contra posibilitatilor de frauda. Totusi unele din ele au fost deja preluate, unele partide organizând consultari electorale interne prin vot electronic.
Consolidarea identitatii doctrinare a partidului, prin dezbateri interne, prin contributii la publicatia "Doctrine umaniste" si mai ales prin studiile noastre, este dublata si de consolidarea identitatii sale politice. Unii considera un mare succes intrarea Partidului Umanist in parlament in 2000 si participarea lui la guvernare in 2000-2002, in realitate, marele succes a fost atunci pastrarea identitatii partidului in acele conditii, in care presiunile vizând anexarea lui au fost enorme. Cu pierderi - e adevarat ca mai mult din rândul oportunistilor din partid - si cu pretul iesirii de la guvernare, PUR-ul a reusit sa-si pastreze identitatea, prin atitudinea hotarâta si clarvazatoare a conducerii sale.
Trebuie mentionat ca motivul iesirii de la guvernare a fost decizia partenerilor sai atunci, dominanti, de a desfiinta Ministerul IMM-urilor, a carui infiintare fusese conditia pentru intrare la guvernare a PUR. Pus in situatia de a nu-si mai putea respecta obligatiile fata de propriul electorat, partidul a ales calea onorabila a retragerii.
Un moment crucial in istoria ideilor partidului survine in iulie 2004, când este publicata lucrarea "Societatea umanista". Lucrarea sintetizeaza preocuparile de pâna atunci pe linie doctrinara, dintre care am mentionat aici doar câteva. Ea contine o serie de capitole de substanta precum reinterpretare a piramidei nevoilor umane, sau piramidei Maslow, din perspectiva umanista, studii asupra mecanismelor convectiei sociale, asupra curbelor dependentei recompensa-merit in diferite societati, o larga extrapolare a conceptului economiei de scala in varii domenii sociale si comunicationale, o prefigurare sociala din perspectiva umanista s.a.m.d. Un capitol substantial din lucrare este dedicat unui program umanist de guvernare a României.
Anul electoral 2004 consacra definitiv Partidul Umanist pe scena politica româneasca. Primind 6% din voturi la alegerile locale, PUR-uI demonstreaza ca este independent politic: de acum incolo, orice alianta se negociaza de la egal la egal de la partid parlamentar la partid parlamentar. Asa se negociaza de pilda alianta electorala de la alegerile parlamentare din 2004.
Conjunctura politica cunoscuta - rezultatul contradictoriu dintre alegerile parlamentare si cele prezidentiale, care amenintau cu o grava instabilitate politica - au determinat PUR-ul sa-si declare sprijinul parlamentar pentru un guvern de dreapta fara a avea pretentia sa faca parte din acesta: tara avea nevoie de un guvern. Totusi la insistentele presedintelui tarii, PUR-ul a acceptat, sa intre la guvernare.
Un moment important in dezvoltarea partidului este Congresul din mai 2005, la care s-a hotarât schimbarea numelui in Partidul Conservator, constatându-se afinitati substantiale cu doctrina conservatoare, de lunga traditie la noi, mai ales din perspectiva raportarii la natiune, familie, pragmatism, valori si traditii, etc. Dar si afinitati cu conservatorismul european, despre care apreciem: "nu exista nici un punct din doctrina in care sa fim in contradictie, nici un principiu al nostru pe care sa trebuiasca a-l sacrifica pentru a ne alatura lor, deosebirile rezultând doar din unele accente puse diferit de ei fata de noi in anumite chestiuni aplicative, teoretice". Schimbarea numelui Partidului Umanist in Partidul Conservator trebuie privita in contextul eforturilor de integrare europeana a României si pastreaza intact tot tezaurul de gândire doctrinara acumulat pâna la acest eveniment.
Astazi Partidul Conservator are grupuri parlamentare in cele doua camere ale Parlamentului, un numar important de alesi in administratia publica locala si - poate lucrul cel mai important! - o imagine de responsabilitate, seriozitate si onorabilitate.